Anul acesta mi-am propus sa calatoresc cat mai mult si sa nu ma limitez doar la Romania. Urmand ziua ei de nastere, am decis sa facem ceva mai memorabil decat obisnuitele cadouri, asa ca am plecat 4 zile la Budapesta.

Stiam ca cea mai mare provocare o sa fie drumul deoarece am vrut sa mergem cu masina, drumul este lung iar eu am permis de mai putin de 6 luni. Cu toate astea, am ramas placut impresionat de faptul ca in mare parte, urma sa mergem pe autostrada. Valea Oltului este cunoscuta ca fiind o portiune aglomerata si grea dar nu pot sa spun ca a fost o bataie de cap. In schimb, cea de-a doua portiune fara autostrada, intre Deva si Faget este dificila. Un drum prost, carpit, cu multe curbe si serpentine anevoioase. Cu toate astea, am trecut cu bine si am urcat pe autostrada unde am mers pana la granita. Acolo trecerea a fost usoara, 2-3 intrebari de la vamesi iar apoi am plecat.

Am ajuns in Budapesta pe la ora 7. Ne-am invartit putin sa gasim cazarea pentru ca ne asteptam sa fie o firma luminoasa sau macar un banner dar nu a fost asa. Pana la urma am gasit unde era intrarea, am gasit un loc de parcare pentru persoane cu dizabilitati la cativa metri si care spre surpriza mea, fiind obisnuit cu situatia din Romania, era liber. Am parcat masina si am plecat spre intrare. Cand am sunat la interfon, nu a raspuns nimeni asa ca am sunat la numarul de telefon de la intrare iar Dora ne-a spus intr-o romana infinit mai buna decat a “ungurilor” din Romania ca se astepta sa ajungem mai tarziu si vine in 5 minute. A fost o surpriza placuta sa ajungi intr-o tara a carei limba nu o cunosti si sa te intampine cineva in romana si cu invitatia sa o contactezi oricand daca ai nevoie de ceva, inclusiv pe Whatapp.

Desi eram obositi de la drum, ne-am dorit sa ne plimbam totusi putin prin oras, mai ales ca intrarea in Budapesta si drumul pana in zona centrala unde era pozitionata cazarea a fost destul de trista si sumbra, cu zone industriale mai mult sau mai putin abandonate, cu blocuri tipic comuniste, drumuri pline de gropi si o perceptie per total ca nu se difera prea mult de Bucuresti. Cu toate astea, cu cat ne-am apropiat mai mult de centru si de malul dunarii, cu atat am realizat ca este un oras mult mai civilizat decat Bucurestiul si ca nu merita nici o comparatie cu acesta. Fiind un oras foarte turistic, la ora 9-10 seara zona centrala era foarte aglomerata. E adevarat ca nu se compara cu centrul nostru vechi dar in acelasi timp, la ei nu este sufocat de terase.

 

 

Orasul este impartit in 2 de Dunare. Latura vestica este Buda iar cea estica este Pest.  Din perceptia mea, Buda este zona cu mai multa istorie dar mai putin dezvoltata iar Pest este zona mai tanara si dezvoltata. De asemenea in Pest este si Vaci Utca, un fel de Lipscani al lor. In mare parte din timp am stat in Pest iar in Buda am fost pentru a vizita cetatea si statuia libertatii care se vede in poza de mai sus.

In cea de-a doua zi, am fost mai intai in Central Market pe care l-as asemana cu un Bucur Obor mult mai curat si mai civilizat. Este o hala imensa unde la parter poti gasi legume, fructe, carne etc. iar la etaj poti gasi suveniruri si mancare gatita, in cazul in care te apuca foamea, ceea ce e foarte posibil. Aici am intalnit multi vanzatori romani, in special la suveniruri. O doamna chiar ne-a spus cu mare mandrie ca stie si ea putina romana iar apoi s-a laudat la “vecinul” roman ca a vorbit putina romana cu noi. Spre deosebire de ungurii de la noi, doamna era constienta ca nu vorbeste bine romana dar totusi a dorit sa ne spuna cateva vorbe, desi puteam sa ne intelegem foarte bine si in engleza. I-am apreciat efortul de a schimba cateva vorbe. Pentru Central Market, merita sa alocati minim 2-3 ore, mai mult daca vreti sa cumparati si mancare.

 

Dupa vizita lunga, am decis sa ne intoarcem sa lasam bagajele si sa mancam ceva. Pe drum am gasit poate cel mai misto si ieftin restaurant din zona centrala a Budapestei: KAJAHU. La acest restaurant, toate interactiunile se desfasoara pe un calculator pe care il ai pe masa, chelnerii fiind acolo doar ca sa iti aduca mancarea si nota. Asta simplifica mult activitatea restaurantului ceea ce m-a facut sa inteleg si preturile foarte bune. La 20 de metri mai sus mananci un fel de mancare cu 30-40 de lei iar aici ai meniul zilei cu felul 1+felul 2+desert cu ~20 de lei. Am fost circumspecti vazand ca e si ieftina mancarea, mai ales ca parea un loc foarte fancy dar a fost foarte buna, ceea ce ma face sa recomand acest loc oricui are ocazia sa ajunga.

 

 

Dupa ce am lasat bagajele am cazut lati si am decis sa dormim stiind mai ales ca urmeaza in seara aceea sa mergem pe o croaziera pe Dunare pe care o rezervasem inca din Romania. Croaziera in sine a fost o experienta frumoasa, cu muzica live, mancare buna si posibilitatea de a vedea orasul din alta perspectiva. Totusi, daca nu mananci pe croaziera, este foarte lunga cea de 3 ore. Ai obtiunea sa rezervi o ora si jumatate dar la acelasi pret.

 

In cea de-a treia zi am bantuit cu intentia de a ajunge la Bazilica Sfantul Istvan, o biserica absolut imensa si impunatoare pe care speram sa o vizitam si inauntru insa, am fost dezamagiti sa descoperim ca nu este accesibila. Totusi piata din fata bazilicii este un loc frumos in care poti petrece o ora sau doua mancand ceva si admirand masele de turisti care se perinda. Aici am realizat cu adevarat cat de popular este orasul pentru turisti. Am vazut turisti de toate natiile, incepand cu americani, israelieni sau britanici, pana la chinezi si indieni. Din piata respectiva incepe o strada pietonala care te duce pana la palatul parlamentului, urmatoarea noastra destinatie.

 

 

Palatul parlamentului este o cladire absolut impunatoare insa, nu ai cum sa te bucuri de toate splendoarea ei de pe acelasi mal, fiind foarte aproape de Dunare si imposibil sa o prinzi pe toata in cadru. Cel mai bine este sa o admiri de pe apa sau de pe malul opus.

 

 

Dupa toate acest zile in care ne-am plimbat numai pe jos, pentru prima oara am plecat cu masina cu gandul sa ajungem pe celalalt mal si sa vizitam cetatea si statuia libertatii, prima oprire fiind cea din urma. Acolo am avut parte de o priveliste frumoasa asupra orasului. Aici am intalnit cea mai abrupta rampa din toata Budapesta, atat de abrupta incat s-a lasat cu drifturi!

 

 

Apoi am plecat sa vizitam cetatea. Dupa ce ne-am chinuit sa gasim loc de parcare, am ajuns in cetate, care este absolut imensa. Atat de mare incat la intoarcere, ne-am pierdut si nu mai gaseam cum sa ajungem la masina. Cetatea am comparat-o cu cea din Sighisoara insa, este mult mai curata, mai ingrijita si mai targetata pentru turisti.

A doua zi am facut cateva cumparaturi rapide, am vizitat un parc unde am facut cateva poze, iar apoi am plecat catre Bucuresti.

 

Per total, Budapesta ne-a lasat o impresie foarte placuta, fiind un oras linistit in care este promovat foarte mult transportul alternativ, un oras in care singura masina de fite pe care am vazut-o a fost un Porsche, un oras mult mai popular printre turisti decat am crezut eu. Cu toate acestea, are un mare dezavantaj: desi bordurile sunt coborate peste tot, fiind foarte usor sa te deplasezi cu scaunul cu rotile iar locurile de parcare pentru persoane cu dizabilitati sunt unul la 100 de metri (si sunt si respectate!), magazinele si obiectivele turistice sunt inaccesibile in proportie foarte mare, ceea ce m-a impiedicat sa ma bucur de adevarata lui valoare. Cu toate acestea, m-a impresionat atat de mult incat abia astept sa-l revad!