incep prin a mentiona ca nu vreau sa influentez pe nimeni, nu vreau sa va conving, ci doar sa îmi exprim parerea mea. Fiecare este liber sa interpreteze cum doreste.

In povestea mea de viata postata aici, am omis sa mentionez cel mai important factor din punctul meu de vedere. Pe deoparte nu am vrut sa starnesc discutii, pe de alta parte, se spune ca nu e bine sa vorbesti despre politica, religie sau bani. Dar pentru ca a fost si este un continuare un factor atat de important, sunt nevoia sa mentionez si acest subiect.

Sunt nepot de preot, am crescut in biserica si toata copilaria am fost înconjurat de Dumnezeu si biserica. Inainte sa ma îmbolnavesc, chiar am fost paraclisier, acel copil care ajuta preotii în altar.

Cand m-am imbolnavit, doctorii nu prea stiau ce se intampla si cum sa ma ajute. Cand am ramas la pat, a fost un moment foarte greu in care nu stiam ce se intampla si nu aveam solutie. Mult timp m-am intrebat si acel lucru inutil: “De ce eu Doamne?”. Odata oprite intrebarile, am inceput sa cautam solutii. Medicina alopata, homeopate, bioenergie, biserica, le-am incercat pe toate.

Cu toate ca în ziua de azi biserica e foarte prigonita, România are multi preoti cu putere multa de rugaciune. Sunt preoti prin care Dumnezeu face acele minuni de care auzi doar în povesti sau citesti in carti. Iar noi am umblat pe la multi astfel de preoti. Intr-un final, ai mei au ajuns la un preot care dupa cateva luni de rugaciune, a reusit sa faca ceea ce nu reusise nimeni sa faca in 3 ani, sa ma dau jos din pat. Poti sa spui ca e coincidenta, noroc sau putere interioara. Dar trairea mea de atunci a fost cu totul diferita.

Dupa ce m-am ridicat din pat, au urmat mai multe evenimente, ca cel cu trikeul care, din nou, poate sa fie justificat ca noroc sau coincidenta. Dar ceea ce a facut acel trike pentru mine, a fost greu de explicat si justificat in cuvinte si logica. A fost un pas foarte mare si foarte important. Daca atunci nu luam trikeul, acum eram cu totul alt om, probabil din nou o leguma. Si nu cred în coincidente.

In ultimii ani, am avut diverse activitati din care sa castig un ban, inclusiv de pe vremea cand eram la pat. Niciodata nu am cautat iar prima oara nici nu mi-am dorit. La serviciul pe care il am acum si care mi se potriveste perfect, nu l-am cautat, nu am aplicat pentru job, nu am depus nici macar un CV. Jobul m-a gasit pe mine si lucrez acolo de aproape 2 ani si jumatate.

Credinta m-a ajutat intotdeauna sa merg mai departe. Oricat de multe probleme am avut, oricat de mare a fost zidul, am crezut ca o sa fie bine. Aceasta credinta ca orice este posibil, poate ajuta pe oricine sa iasa din groapa si sa lupte. Orice rugaciune, ca simplul “Doamne ajuta!” pe care il mai auzim aruncat ca o simpla vorba, ajuta.

Va las sa interpretati acest articol cum doriti. Eu personal, nu mai cred in noroc, coincidente si asa mai departe.