Calatoriile sunt un prilej foarte bun de auto descoperire, dezvoltare personala, descoperire a altor culturi, schimbarea perspectivei asupra vietii in general si multe altele. Avem foarte multe de invatat din asta, asa ca mi-am propus sa calatoresc cat de mult pot!

De ziua mea, in anul ce abia s-a incheiat, mi-am dorit sa fiu undeva departe de casa, intr-un loc nou, mai linistit si mai “wheelchair friendly“. Si cum unele planuri nu ies fix asa cum iti propui, am plecat fix la o luna dupa ziua mea (23 Noiembrie) intr-un oras pe care nu apucasem inca sa-l vizitez, Viena. Desi sunt multe povesti despre cum este sa vizitezi Viena, sunt putine despre cum arata Viena dintr-un scaun cu rotile, vazuta de un Bucurestean obosit de haosul de aici 🙂

Drumul si cazarea

Pana in Viena am ajuns cu masina, drumul l-am impartit in 2 cu oprire la Timisoara la dus si la Arad la intors. Daca nu faci opriri lungi, drumul dureaza undeva pe la 13-14 ore din Bucuresti pana in Viena, in conditii de mers sub limita legala.
Ca hoteluri, in Timisoara am stat la hotel Galaxy care are rampe putin cam abrupte iar baia nu este accesibilizata deloc, dar macar am incaput pe usa, ceea ce mi se intampla de multe ori la hotelurile din Romania. Camera in schimb a fost suficient de spatioasa.
In Arad am stat la hotel Maxim, hotel la care am mai fost cazat in trecut si care stiam ca e ok, desi nu are baia accesibilizata. In schimb, camera in sine este imensa, fiind defapt o camera tripla.
Ambele hoteluri din Romania le-am ales pentru ca accepta plata cu voucher de vacanta.
Hotelul din Viena l-am ales pe baza raportului intre pret si distanta fata de obiective, avand in vedere dorinta de a vizita cat mai mult din oras pe jos. Dupa multe cautari si contactat hoteluri, am ales hotel Austria Trend Ananas, pozitionat fix la mijloc intre Schonbrunn si centrul orasului, ambele fiind la aproximativ 3 kilometri de mers pe jos, adica putin peste jumatate de ora. Aici desi baia a fost perfect accesibilizata, camera era destul de mica si nu aveam loc sa intorc pe langa pat.

Orasul in sine



Viena cred ca este cel mai linistit oras pe care l-am vizitat, desi nu am vizitat foarte multe asa ca e discutabila declaratia 🙂
Oamenii sunt extrem de politicosi si respectuosi, atenti la cei din jur, foarte deschisi fata de persoanele cu dizabilitati si dispusi oricand sa te ajute. Unele magazine care nu sunt accesibile au la intrare o sonerie la care poti suna, iar un angajat va veni sa te ajute.
O singura data am folosit masina prin oras si s-a intamplat sa fie fix in timpul orei de varf. Desi era destul de aglomerat, toata lumea era foarte linistita, nu se grabea nimeni, fara claxoane si alte gesturi urate.
In Viena, bordura inalta este cat o bordura coborata la trecerile noastre de pietoni. Sa mai zic cum era la treceri? Cred ca e de la sine inteles 😀
Cu transportul in comun am fost o singura data, cu metroul, de nevoie. Ulterior am aflat ca acolo circula si metrouri vechi, si metrouri noi. Cele noi au un fel de rampa care te ajuta sa urci, fiind totusi o diferenta de nivel intre peron si usa, iar intre metrou si peron este o gaura in care risti sa ramai cu rotile blocate. Cu putin ajutor, am intrat intr-un metrou vechi.

Obiective turistice si accesibilitate



In cele 5 zile petrecute acolo, am incercat sa vizitam cat mai multe locuri, ceea ce a insemnat sa le organizam in functie de distanta si timpul petrecut in fiecare, astfel incat sa putem acoperi ceea ce doream.
Ca regula generala, toate obiectivele turistice majore sunt accesibile, chit ca poate nu pe unde merg si turistii, ceea ce poate sa fie chiar un avantaj 🙂
Au fost 2 locuri in care am vrut sa ajungem si nu era accesibil: turnul bisericii Sfantul Stefan, unde desi exista lift este prea mic si restaurantul din Donauturm, restaurant care se invarte in timp ce mananci. Totusi, in ambele situatii, restul obiectivului era accesibil. In biserica am putut intra si in turn am putut urca pe platforma de vizionare, unde chiar exista o mica platforma cu rampa, astfel incat sa pot vedea peste peretele relativ inalt al platformei de vizionare.
Am mai vizitat castelul Schonbrunn si gradina zoologica, cele 2 muzee gemene (Muzeul de istorie a artei si Muzeul de istorie naturala), Hofburg, Hundertwasserhaus (Casa celor 100 de ape), palatul Belvedere, Prater, cateva parcuri si aproape toate targurile de craciun, care erau deschise deja de la mijlocul lui Noiembrie. Pentru ca am fost peste tot pe jos, am trecut si prin fata multor obiective dar pe care nu le-am vizitat: Karlskirche, Schmetterlinghaus (casa fluturilor care din pacate era inchisa), Sissi Museum, Opera de stat si multe altele.
Foarte important de stiut este ca in anumite obiective, accesul pentru scaune cu rotile nu se face pe la intrarea principala. De exemplu, la cele 2 muzee gemene, intrarea se face prin spate, prin parcarea angajatilor. Toate informatiile sunt pe site.
Pentru cine e pasionat de fotografie si vrea sa vada orasul de sus, recomand punctul de belvedere de la Kahlenberg.



Din punct de vedere al biletelor, doar la Donauturm si la muzeul de istorie naturala a fost accesul gratuit pentru mine si instotitor. In rest, fie am avut reducere, fie unul din bilete a fost gratuit si celalalt redus. Nu exista o regula universala.

Per total, obiectivul care mi-a placut cel mai mult si in care am si petrecut cel mai mult timp, a fost Schonbrunn. Intre palat in sine cu turul ghidat care te scufunda in trecut, gradinile imense (care din pacate nu mai erau verzi) si gradina zoologica absolut imensa, petreci lejer o zi intreaga. Iar gradina zoologica este superba, animalele sunt fericite si se vede ca nu sufera desi sunt inchise in custi, avand in vedere ca au foarte mult spatiu la dispozitie si ingrijitorii au mare grija de ele. Plus ca sunt anumite pavilioane (in mare parte cele cu pasari) in care animalele sunt libere inclusiv langa oameni. Am supravietuit inclusiv leoiacei care se planuia sub ce forma sa ma manance 😀



Mancare

Pentru ca o cultura o descoperi si prin mancarea lor, am incercat sa testam cat mai multe feluri de mancare locala si prin diverse locuri. Pentru mine, favoritul a ramas kaiserschmarrn, un desert facut dintr-o coca asemanatoare cu cea de clatite americane, asezonat cu diverse toppinguri. Acest desert l-am incercat in targul de craciun de la Schonbrunn, la Cafe Hofburg si la Zum Martin Sepp. Acesta din urma, este si restaurantul care a ramas preferatul meu din saptamana respectiva, fiind un restaurant departe de locurile turistice, linistit, cu preturi decente si portii absolut imense. Mai mentionez XXXLutz unde am luat un mic dejun copios la un pret decent si Turkis, eu fiind mare fan mancare arabeasca si unde am gasit un kebab foarte bun, complet diferit fata de ce am mai gasit in Romania.

Ca si concluzie, m-am indragostit de Viena! Este un oras foarte frumos, prietenos cu persoanele cu dizabilitati iar oamenii au fost foarte calzi si primitori, astfel incat nu ai cum sa nu-ti doresti sa te intorci. Ba chiar m-au facut sa ma gandesc sa ma mut acolo 🙂